Traduceri autorizate si legalizate

Numerele 38, 39, 40 aparţineau toate hote-lului Balaclava. Poirot urcă scările şi împinse uşa de la intrare. Era întuneric şi mirosea  a varză şi a scrumbie afumată de la micul de-jun. La stînga, o masă de mahon cu o crizan-temă tristă pe ea. Deasupra traduceri legalizate mesei  era o eta-jeră mare pe care erau îngrămădite scrisorile. Poirot privi gînditor cîteva  minute.   împinse uşa din dreapta sa. Dădea într-un fel de hol cu mese mici şi scaune acoperite cu creton în culori triste. Trei doamne în vîrstă şi  un bă-trîn cu înfăţişare neîngrijită ridicară capetele şi se uitară la intrus  cu  priviri  răuvoitoare. Hercule Poirot roşi şi se retrase.
Merse mai departe pe coridor şi ajunse  la casa scării. Ladreapta se ramifica un alt co-ridor, în unghi drept către ceea ce era cu si-guranţă sala de mese. Puţin mai departe, pe coridor era o uşă pe   care scria   „Birou".   In aceasta bătu Poirot. Neprimind traduceri autorizate nici un răs-puns, deschise uşa şi privi înăuntru.   în   ca-meră se afla un birou mare acoperit cu hîrtii, dar nu era nimeni înăuntru. Se   retrase   în-chizînd uşa în urma lui. Intră în sala de mese. Aici, o fată   cu   înfăţişare   tristă,   într-un şorţ murdar, îşi tîrşîia picioarele în jurul me-sei, ducînd un coş din care scotea  şi   aranja pe masă furculiţe şi cuţite.
—    Scuzaţi, pot s-o văd pe doamna directoare ?
Fata îl privi cu ochii lipsiţi de expresie.
—    N-am idee.
—    Nu e nimeni în birou.
—    Aha, n-am idee unde-ar putea fi.
—    Poate — spuse Poirot insistent dar răb-dător — ai putea să afli.
Fata suspină. După ce că avea o zi proastă, se vedea împovărată şi cu o sarcină în   plus.
—    Bine — spuse trist — să văd ce pot face.
Poirot îi mulţumi şi reveni în hol. Privea traduceri legalizate etajera pentru scrisori cînd un foşnet şi un miros puternic de violete de Devonshire anunţară sosirea directoarei.
Mrs. Harte era plină de bunăvoinţă.
—    îmi pare rău că n-am fost în birou. Că-utaţi o cameră ?
—    Nu tocmai — murmură Poirot — mă întrebam dacă prietenul meu, căpitanul Cur-tis, a locuit recent la dumneavoastră.
—    Curtis, căpitan Curtis, unde am mai auzit numele ăsta ?
Poirot n-o ajută.
Ea clătină din cap afectată.
—    înseamnă că n-a stat la dumneavoas-

Traducere araba

care i-o înmînă lui Poirot   în modul  cel  mai solemn, privindu-1 plină de speranţă. Poirot o privi cu atenfcie.
—    Mais oui, a fost într-adevăr tăiată. Cele două femei îl priveau nesigure.
—    O voi păstra — zise Poirot.
Solemn, o puse în buzunar. Cele douâ femei răsuflară uşurate. Făcuse traducator araba exact ceea ce se aş-teptase de la el.
Era în obiceiul lui Poirot să nu lase nimic neverificat.
Deşi părea improbabil ca Miss Carnaby să tie altceva decît femeia prostuţă şi cam slabă de minte care se arăta, Poirot făcu în aşa fel încit traduceri araba romana sâ pună cîteva întrebări unei doamne des-tul de lipsite de amabilitate, nepoata defunc-tei Lady Hartingfield.
— Amy Carnaby — spuse Miss Maltra-vers — sigur, mi-o amintesc perfect. Avea su-flet bun şi i se potrivea mătuşii Iulia ca o mă-nuşă. Devotată cîinilor şi excelentă la citit cu voce tare. Plină de tact, nu contrazicea nicio-d.ată un om bolnav. Dar ce i s-a întîmplat ? Sper că n-are nici un fel de necazuri. I-am dat cam acum un an pentru traduceri araba o doamnă,... un nume care începe cu H.
Poirot îi explică in grabă că Miss Carnaby cra încă pe postul ei. Avusese însă nişte neca-zuri cu un cîine pierdut.
—    Amy Carnaby e nebună după ciini. Mătuşa mea a avut un pechinez. 11-a lăsat ei cînd a murit şi Amy era cu totul îndrăgostită de el.
Cred că i s-a rupt inima cînd a murit. Da, da, un suflet bun... deşi nu tocmai o intelectuală.
Hercule Poirot fu de acord că Miss Carnaby n-ar fi putut în nici un caz fi numită o inte-lectuală.
Următoarea grijă a lui Poirot a fost să-l descopere pe traduceri romana araba îngrijitorul parcului căruia i se adresase Miss Carnaby în acea după-amiază fatală. Reu?i fără nici o dificultate. Omul îşi amintea incidentul.
—    O doamnă intre două vîrste, traduceri legalizate araba destul de solidă, arăta bine, îşi pierduse pechinezul. O cunoşteam bine, din vedere, venea adeseori cu căţelul. Am văzut-o venind cu el. Era distrusă cînd i-a pierdut. A venit la mine să afle dacă am văzut pe cineva cu un pechinez ! Asta-i bună ! Parcul e plin de cîini de toate felurile: terrieri, pechinezi, cîini de-ăia nemţeşti ca nişte cîrnaţi, chiar şi Barzaia, avem de toate.
Eu n-aş putea deosebi traduceri autorizate araba un pechinez de altuî.
Hercule Poirot dădu gînditor din cap. Apoi plecă spre Bloomsbury Road.

Aprobare de plata

—    încep să înţeleg de ce mi-ai fost recomandat dumneata. Eşti un tip şiret, .domnule Poirot.
—    Ce-ar fi să-mi povestiţi faptele — mur-mură Poirot. Cînd a dispărut cîinele ?
—    Exact acum o săptămînă.
—    Şi, bănuiesc, soţia dumneavoastră este disperată.
Sir Joseph se holbă la el şi şpuse :
—    Nu înţelegi ? Cîinele a fost înapoiat !
—    înapoiat ? Permiteţi-mi să-ntreb atunci, care-i rolul meu aici. Sir Joseph se înrOşi de furie :
—    Pentru că, să fiu al dracului dacă vreau să fiu escrocat ! lată de ce, domnule Poirot,
am să vă spun întreaga tărăşenie. Cîinele a fost furat acum o săptămînă, şterpelit în Kensington Garden, pe cind era la plimbare cu doamna de companie a nevesti-mi. A doua zi, nevestei mele i s-au pretins 200 de lire. Ce ziceţi de asta — 200 de lire ! Pentru blestemata aia de brută mică şi schelălăitoare, care ţi se încurcă mereu printre picioare.
—    Natural că n-aţi aprobat plata unei asemenea sume' — murmură Poirot.
—    Sigur că nu, mai bine zis n-aş fi aprobat dacă aş fi ştiut ! Milly, soţia mea, ştia asta foarte bine. Nu mi-a spus nimic. A trimis pur si simplu banii, în bancnote de o liră, aşa cum se cerea în scrisoare, la adresa indicată.
—    Şi cîinele a fost inapoiat ?
—    Da. Chiar în seara aceea a sunat soneria şi bruta aia mică se afla pe treptele de la in-trare. Prin apropiere nici picior de om.
—    Clar. Continuaţi !
—    Apoi, bineînţeles câ Milly mi-a mărturi-sit ce făcuse, iar eu mi-am cam pierdut cum-pătul. M-am calmat însă la scurt timp — fapta fusese comisă şi, de fapt, nu te poţi aştepta de la o femeie să procedeze cu mai mult bun simţ — şi aş putea spune că aş fi lăsat totul să'treacă de la mine dacă n-ar fi fost întîlni-rea de la club cu Samuelson.
—    Da?
—    Afurisit să fiu dacă banda asta nu e al dracului de eficientă !
Exact acelaşi lucru 1-a păţit şi el. 300 de lire au stors de la nevastă-sa. Ei bine, asta-1 cam prea de tot ! Am hotărît că lucrurile nu mai pot să meargă aşa. Am trimis după dumneatâ.
—    Dar lucrul cel mai bun (şi cel mai puţin costisitor) ar fi fost să chemaţi poliţia.
Sir Joseph îşi frecă nasul şi spuse :
—    Sînteţi căsătorit, domnule Poirot ?
—    Ferească sfintul, n-am avut fericirea.

Falsa modestie

Sir Joseph continua :
—    Să n-o mai lungim. N-am luat-o razna.
Domnule Poirot, multă lume ar lăsa treaba baltâ. Ar uita-o ca pe o datorie veche. Dar Joseph Hoggin nu procedează aşa. Sînt un om bogat şi, ca să zic aşa, nu două sute de lire ontează.
—    Vă felicit, strecură încet Poirot.
—    Eh?
Sir Joseph se opri o clipă. Ochii mici se apropiară şi mai mult. Apoi reluă :
—    Asta nu înseamnă că am obiceiul să arunc cu banii. Ceea ce doresc plătesc. Plă-tesc însă preţul pieţei, nici un ban mai mult.
—    Vă daţi seama — spuse Poirot — că ono-rariul meu va fi mare.
—    Da, da, dar asta — Sir Joseph îl privi cu şiretenie — este o chestiune fără importanţă.
—    Eu nu mă tocmesc. Sînt un expert. Pen-tru serviciile unui expert trebuie să plătiti.
—    Ştiu — spuse Sir Joseph cu francheţe — dumneata eşti foarte priceput în astfel de afa-ceri. Am făcut cercetări şi mi s-a spus că sin-te(i cel mai bun. Vreau să ajung la esenţa pro-blemei şi nu să mă tocmesc. De aceea am ape-lat la dumneata.
—    Aţi fost norocos.
Sir Joseph mîrîi.
—    Extrem de norocos — reluă Poirot pe un ton hotărît. Sînt, fără falsă modestie, la apo-geul carierei mele. De altf el intenţionez sa mă retrag, să trăiesc la ţară, să călătoresc din cînd in cînd ca să văd lumea, ori, poate, să-mi cul-tiv grădina dind o atenţie deosebită îmbună-tăţirii dovlecelului. Magnifice'legume, dar lip-site de aromă. De fapt nu asta vreau să spun. Doresc doar să vă comunic că, înainte de re-tragere, accept 12 cazuri, nici mai mult nici mai puţin, „Muncile lui Hercule", autoimpuse, dacă pot spune aşa. Cazul dumneavoastră, Sir Joseph, este primul dintre ele. Am fost atras de acest caz — suspină el —, de izbitoarea lui lipsă de importanţă.
—    Importanţă ? — interveni Sir Joseph.
—    Lipsă de importanţă am spus. S-a apelat lâ mine în nenumărate cazuri : să cercetez crime, morţi subite, jafuri, furturi de bijuterii. Este pentru prima oară cînd sînt solicitat să-mi pun în valoare talentul ca să elucidez râpirea unui căţel.
—    Mâ surprinde — mormăi Sir Joseph — aş fi zis că nu se mai termină cu bîrîielile fe-meilor legate de dispariţia diverşilor căţei.
—    E adevărat. Dar este pentru prima oară cînd sînt solicitat»de soţ într-un asemenea caz.
Sir Joseph îşi îngustă ochii admirativ :

Day 23 and I've Lost 7 Pounds with Alli

Okay, I admit I was very, very discouraged a few days ago. I had been stuck at 145 pounds for what seemed like forever and frankly it was making me question my current approach to weight loss. But after recommitting myself to my weight loss goals I was rewarded with the number 143 flashing back at me when I stepped on the scales this morning. 7 pounds down and only 33 to go.
I absolutely credit Alli for keeping me on track with my diet even on my bad days. Knowing that there could be embarrassing repercussions for cheating has kept me from chucking it all and trying to eat an entire cheesecake to console myself.

Ms Calabaza - Virginia woods, United States

Old curmudgeon kinda going through the "empty nest syndrome". I live in the woods of Northern Virginia with the old man and our two dogs enjoying our view. Oh, I have opinions; Gawd knows. And this is just my little place to post about the absurdities of every day life, have a few chuckles along the way and showcase stuff I find while blog-hopping. I welcome you to come and visit anytime. If you want to comment just go to comments and click anonymous and go for it. If you want, then you can sign in with your name or faux name ~ but you don't have to ~ remember it's whatever tickles your pickle . . . Oh, and I love pumpkinseeds and bad punctuation . . . Ms Calabaza