Traduceri autorizate si legalizate

Numerele 38, 39, 40 aparţineau toate hote-lului Balaclava. Poirot urcă scările şi împinse uşa de la intrare. Era întuneric şi mirosea  a varză şi a scrumbie afumată de la micul de-jun. La stînga, o masă de mahon cu o crizan-temă tristă pe ea. Deasupra traduceri legalizate mesei  era o eta-jeră mare pe care erau îngrămădite scrisorile. Poirot privi gînditor cîteva  minute.   împinse uşa din dreapta sa. Dădea într-un fel de hol cu mese mici şi scaune acoperite cu creton în culori triste. Trei doamne în vîrstă şi  un bă-trîn cu înfăţişare neîngrijită ridicară capetele şi se uitară la intrus  cu  priviri  răuvoitoare. Hercule Poirot roşi şi se retrase.
Merse mai departe pe coridor şi ajunse  la casa scării. Ladreapta se ramifica un alt co-ridor, în unghi drept către ceea ce era cu si-guranţă sala de mese. Puţin mai departe, pe coridor era o uşă pe   care scria   „Birou".   In aceasta bătu Poirot. Neprimind traduceri autorizate nici un răs-puns, deschise uşa şi privi înăuntru.   în   ca-meră se afla un birou mare acoperit cu hîrtii, dar nu era nimeni înăuntru. Se   retrase   în-chizînd uşa în urma lui. Intră în sala de mese. Aici, o fată   cu   înfăţişare   tristă,   într-un şorţ murdar, îşi tîrşîia picioarele în jurul me-sei, ducînd un coş din care scotea  şi   aranja pe masă furculiţe şi cuţite.
—    Scuzaţi, pot s-o văd pe doamna directoare ?
Fata îl privi cu ochii lipsiţi de expresie.
—    N-am idee.
—    Nu e nimeni în birou.
—    Aha, n-am idee unde-ar putea fi.
—    Poate — spuse Poirot insistent dar răb-dător — ai putea să afli.
Fata suspină. După ce că avea o zi proastă, se vedea împovărată şi cu o sarcină în   plus.
—    Bine — spuse trist — să văd ce pot face.
Poirot îi mulţumi şi reveni în hol. Privea traduceri legalizate etajera pentru scrisori cînd un foşnet şi un miros puternic de violete de Devonshire anunţară sosirea directoarei.
Mrs. Harte era plină de bunăvoinţă.
—    îmi pare rău că n-am fost în birou. Că-utaţi o cameră ?
—    Nu tocmai — murmură Poirot — mă întrebam dacă prietenul meu, căpitanul Cur-tis, a locuit recent la dumneavoastră.
—    Curtis, căpitan Curtis, unde am mai auzit numele ăsta ?
Poirot n-o ajută.
Ea clătină din cap afectată.
—    înseamnă că n-a stat la dumneavoas-

Foraje puturi

A fost într-adevăr îngrozitor, îngrozitor.
—    Vă rog să-mi povestiţi faptele !
—    Ei bine, iată cum a fost : Shan Tung ie-şise să-şi facă plimbarea obişnuită, în parc, cu Miss Carnaby.
—    Oh, săraca de mine, a fost greşeala mea, interveni foraje doamna de companie, cum am putut fi atît de  proas'.ă, de neglijentă !
Lady Hoggin spuse acru :
—    Nu vreau să-ţi reproşez-nimic Miss Carnaby, dar sînt sigură că ar fi trebuit să fii mai atentă.
Poirot îşi mută privirea la doamna de com-panie :  ;
—    Cum s-a întîmplat ?
Miss Carnaby izbucni volubilă şi agitată :
—    A fost cu totul extraordinar, absolut extraordinar ! Eram lîngă aleea cu flori. Shan Tung mergea înainte, bineînţeles ; alergase puţin prin iarbă şi mă pregăteam să mă întorc a:asă, cînd, atenţia mi-a fost atrasă de un copilaş într-un căruţ, un copil atît de foraje puturi apa drăgâlaş, zîmbitor, cu obrăjorii roz, cu buclite... N-am putut realmente să reaifct să nu-i vorbesc bonei şi să n-o întreb cîţi ani avea copilul, 17 luni mi-a răspuns, dar sînt sigură că n-am vorbit cu ea mai mult de un minut sau d6uă. şi, brusc, am privit în jos şi Shan nu mai era. Lesa fusese tăiată.
—    Dacă ţi-ai fi văzut de îndatoririle dumitale — interveni Lady Hoggin — nimeni n-ar fi putut să se furişeze şi să-ţi taie lesa.
Miss Carnaby părea gata să izbucnească în lacrimi. Poirot spuse grăbit :
—    Şi, după aceea ce s-a mai întîmplat ?
—    Am căutat peste tot. Am strigat. Am în-trebat pe paznicul parcului dacă văzuse pe ci-neva ducînd în braţe un pechinez, dar nu ob-servase nimic ; şi nu mai ştiam ce să fac, aşa că am continuat să caut, dar, în cele din urmă, a trebuit să mă întorc acasă.
Miss Carnaby s-a oprit fără suflare. Poirot îşi putu imagina destul de bine scena care ur-mase. . — Apoi aţi primit scrisoarea ? Lady Hoggin reluă povestea.
—    A doua zi dimineaţă, cu prima poştă.
Scria că, dacă vreau să-1 mai văd pe Shan Tung viu, trebuie foraje puturi să trimit 200 de lire, în bancnote de 1 liră, într-un pachet pe adresa căpitanului Curtin în Bloomsbury Road 38.
Mai scria că, dacă banii vor fi însemnaţi sau poliţia informată, atunci,... ei bine, atunci lui Shan Tung i se vor tâia urechile şi coada. Miss Carnaby începu să se smiorcăie.